Dupa ce au oferit perle memorabile la proba scrisa de Limba si literatura româna, candidatii de la examenul de Bacalaureat au demonstrat ca nici literatura universala nu constituie un obiect de interes pentru ei. Potrivit unora dintre absolventii de liceu din judetul Dambovita, Catedrala Notre Dame ,,reprezinta unul dintre principiile romantismului”, iar Eugenie Grandet a fost aruncata ,,în vâlvataia pasiunii”.
,,Mostre” de gândire si exprimare aflam la subiectul al II-lea, care solicita candidatilor din judetul Dambovita sa stabileasca legatura dintre afirmatia lui Aristofan din ,,Broastele” - ,,Poetul e dator, în toate cele/Sa nu aduca-n scena pilde rele/Copiilor le înfloreste mintea/Prin dascali iscusiti; iar cei maturi/isi fauresc virtutile prin arte!/Datori suntem sa spunem adevarul” - si viziunea despre arta a omului antic, într-un eseu de 10-15 rânduri.
La acest subiect întâlnim aprecieri cel putin interesante: ,,În primul rând,poetul este dator sa nu îsi bata joc de opera lui pentru ca multi cititori îi iau opera în batjocura si ajung sa nu mai citeasca opera lui. De exemplu, o persoana care nu i-a placut acea opera începe sa îl critice si poate cu timpul ajunge sa nu mai citeasca nici o opera.” Unul dintre candidati ar stârni invidia unor personaje caragialiene: ,,Maturii îsi arata propriile sentimente si talente prin arta. De exemplu, lui Picasso îi placea sa picteze, el devenind altfel un mare pictor renumit în toata lumea în care si-a aratat propriile sentimente prin pictura.”
O adevarata provocare pentru cel obisnuit sa descifreze mesajul scris poate fi enuntul: ,,Poetul în creatiile sale trebuie sa aiba o viziune clara asupra lumii. De exemplu «copiilor le înfloreste mintea» si pot avea o constiinta bogata doar daca sunt instruiti de profesori iscusiti. În felul acesta, starea lor (fie ea morala) poate genera continuu.” Autorul unui alt eseu vorbeste despre etica într-un stil inconfundabil: ,,Unul din principalele coduri etice ale omului antic era acela de a promova adevarul, nemarturisirea adevarului ducând uneori la diferite cauze.” Nimeni nu poate sa-si imagineze, însa, cauzele. De la examenul de bacalaureat n-au lipsit nici cliseele tipice epocii de aur.
Creatia unui candidat ne aduce aminte de discursurile ,,tovarasului iubit” în care se insista pe formarea viitoarei generatii: ,,În perioada antica, poetii erau datori sa conceapa opere educative care sa expuna pilde bune, sa contribuie la formarea tinerei generatii.” Si raspunsurile cerintei patru de la subiectul I, care propunea explicarea sensului afirmatiei: ,,Pe scurt, am învatat din experienta si din firea lucrurilor ca tot ce este bun în lumea aceasta nu are pret decât atunci când aduce folos”(Daniel Defoe, ,,Robinson Crusoe”), sunt uneori interesante. Unul dintre raspunsurile formulate ne aminteste de betia de cuvinte din operele lui Caragiale: ,,Afirmatia este justa pentru ca întotdeauna lucrurile bune sunt înlaturate de cele rele care le acopera pe cele bune.”
La acelasi subiect, un alt absolvent propune un nou termen lexicului limbii române: „Afirmatia semnifica faptul ca suntem niste persoane evolutibile, complexe, care învata prin firea lucrurilor si prin experienta ca nu tot ce e bun în lume îti aduce folos.” In ciuda acestor evidente, profesorii sustin ca ,,în acest an scolar numarul elevilor care au optat pentru proba scrisa de Literatura universala a fost mai mare decât anul trecut si acest aspect evidentiaza faptul ca tinerii încep sa includa în preocuparile lor si operele din literatura universala. „Este de apreciat ca elevii participanti la aceasta proba au facut dovada lecturii, însa limitarea la stricta programa de bacalaureat nu poate îndeparta rapid si stângaciile de exprimare si de interpretare”, ne-a declarat un profesor se specialitate, care a dorit sa-si pastreze anonimatul.
«Eugenie Grandet, aruncata in valvataia pasiunii»
Ca si în cazul tezei scrise de la Româna, eseul a pus cele mai multe probleme de interpretare elevilor care au ales, pentru a treia proba scrisa, Literatura universala. Subiectul al III-lea solicita prezentarea unei opere literare studiate din literatura universala apartinând prozatorului preferat. Profesorii corectori din judetul Dambovita au avut surpriza sa citeasca urmatoarea interpretare la romanul ,,Notre Dame de Paris” de V. Hugo: ,,Prezenta Catedralei Notre Dame este de factura romantica, reprezentând unul dintre principiile romantismului, si anume inspirarea din trecut si din istorie, deoarece catedrala metropolitana este un monument ce face parte din epoca medievala.” Un alt candidat, care a ales sa scrie despre romanul ,,Eugenie Grandet” al lui Balzac, imagineaza un scenariu original: ,,Charles o arunca pe Eugenie Grandet în vâlvataia pasiunii”. Multe dintre confuzii s-au datorat încercarii candidatilor de a învata mecanic comentarii publicate în diferite culegeri, neexistând preocuparea de a afla sensul unor termeni necunoscuti. Astfel, un absolvent de liceu, care si-a propus sa evidentieze trasaturile personajului romantic, ne ofera informatia ca ,,personajele pot proveni din toate mediile axiale”.
sursa:gardianul.ro
,,Mostre” de gândire si exprimare aflam la subiectul al II-lea, care solicita candidatilor din judetul Dambovita sa stabileasca legatura dintre afirmatia lui Aristofan din ,,Broastele” - ,,Poetul e dator, în toate cele/Sa nu aduca-n scena pilde rele/Copiilor le înfloreste mintea/Prin dascali iscusiti; iar cei maturi/isi fauresc virtutile prin arte!/Datori suntem sa spunem adevarul” - si viziunea despre arta a omului antic, într-un eseu de 10-15 rânduri.
La acest subiect întâlnim aprecieri cel putin interesante: ,,În primul rând,poetul este dator sa nu îsi bata joc de opera lui pentru ca multi cititori îi iau opera în batjocura si ajung sa nu mai citeasca opera lui. De exemplu, o persoana care nu i-a placut acea opera începe sa îl critice si poate cu timpul ajunge sa nu mai citeasca nici o opera.” Unul dintre candidati ar stârni invidia unor personaje caragialiene: ,,Maturii îsi arata propriile sentimente si talente prin arta. De exemplu, lui Picasso îi placea sa picteze, el devenind altfel un mare pictor renumit în toata lumea în care si-a aratat propriile sentimente prin pictura.”
O adevarata provocare pentru cel obisnuit sa descifreze mesajul scris poate fi enuntul: ,,Poetul în creatiile sale trebuie sa aiba o viziune clara asupra lumii. De exemplu «copiilor le înfloreste mintea» si pot avea o constiinta bogata doar daca sunt instruiti de profesori iscusiti. În felul acesta, starea lor (fie ea morala) poate genera continuu.” Autorul unui alt eseu vorbeste despre etica într-un stil inconfundabil: ,,Unul din principalele coduri etice ale omului antic era acela de a promova adevarul, nemarturisirea adevarului ducând uneori la diferite cauze.” Nimeni nu poate sa-si imagineze, însa, cauzele. De la examenul de bacalaureat n-au lipsit nici cliseele tipice epocii de aur.
Creatia unui candidat ne aduce aminte de discursurile ,,tovarasului iubit” în care se insista pe formarea viitoarei generatii: ,,În perioada antica, poetii erau datori sa conceapa opere educative care sa expuna pilde bune, sa contribuie la formarea tinerei generatii.” Si raspunsurile cerintei patru de la subiectul I, care propunea explicarea sensului afirmatiei: ,,Pe scurt, am învatat din experienta si din firea lucrurilor ca tot ce este bun în lumea aceasta nu are pret decât atunci când aduce folos”(Daniel Defoe, ,,Robinson Crusoe”), sunt uneori interesante. Unul dintre raspunsurile formulate ne aminteste de betia de cuvinte din operele lui Caragiale: ,,Afirmatia este justa pentru ca întotdeauna lucrurile bune sunt înlaturate de cele rele care le acopera pe cele bune.”
La acelasi subiect, un alt absolvent propune un nou termen lexicului limbii române: „Afirmatia semnifica faptul ca suntem niste persoane evolutibile, complexe, care învata prin firea lucrurilor si prin experienta ca nu tot ce e bun în lume îti aduce folos.” In ciuda acestor evidente, profesorii sustin ca ,,în acest an scolar numarul elevilor care au optat pentru proba scrisa de Literatura universala a fost mai mare decât anul trecut si acest aspect evidentiaza faptul ca tinerii încep sa includa în preocuparile lor si operele din literatura universala. „Este de apreciat ca elevii participanti la aceasta proba au facut dovada lecturii, însa limitarea la stricta programa de bacalaureat nu poate îndeparta rapid si stângaciile de exprimare si de interpretare”, ne-a declarat un profesor se specialitate, care a dorit sa-si pastreze anonimatul.
«Eugenie Grandet, aruncata in valvataia pasiunii»
Ca si în cazul tezei scrise de la Româna, eseul a pus cele mai multe probleme de interpretare elevilor care au ales, pentru a treia proba scrisa, Literatura universala. Subiectul al III-lea solicita prezentarea unei opere literare studiate din literatura universala apartinând prozatorului preferat. Profesorii corectori din judetul Dambovita au avut surpriza sa citeasca urmatoarea interpretare la romanul ,,Notre Dame de Paris” de V. Hugo: ,,Prezenta Catedralei Notre Dame este de factura romantica, reprezentând unul dintre principiile romantismului, si anume inspirarea din trecut si din istorie, deoarece catedrala metropolitana este un monument ce face parte din epoca medievala.” Un alt candidat, care a ales sa scrie despre romanul ,,Eugenie Grandet” al lui Balzac, imagineaza un scenariu original: ,,Charles o arunca pe Eugenie Grandet în vâlvataia pasiunii”. Multe dintre confuzii s-au datorat încercarii candidatilor de a învata mecanic comentarii publicate în diferite culegeri, neexistând preocuparea de a afla sensul unor termeni necunoscuti. Astfel, un absolvent de liceu, care si-a propus sa evidentieze trasaturile personajului romantic, ne ofera informatia ca ,,personajele pot proveni din toate mediile axiale”.
sursa:gardianul.ro
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu