Într-un interviu pentru Cotidianul, ministrul Educaţiei vorbeşte despre cum vrea să reformeze admiterea în liceu şi de ce vrea revenirea la învăţământul obligatoriu de 12 ani.
Vorbeaţi anul trecut că Bacul trebuie schimbat. Ce planuri aveţi?
Anul acesta nu vom opera nici o schimbare. Tezele cu subiect unic vor rămâne, iar examenul de bacalaureat se va susţine potrivit metodologiei, cu subiectele afişate pe Internet pe 1 martie. Chiar dacă nu îmi place acest lucru şi nu sunt de acord cu el, nu am cum să nu îl respect pentru că Legea învăţământului spune că nu poţi opera nici o schimbare pe parcursul anului şcolar. Dar cred că în acest an şcolar va trebui să schimbăm curricula (n.r.-programa şcolară), să o construim pe formarea de competenţe, şi nu pe însumarea de cunoştinţe şi informaţii.
Eu aş pune cel mai important accent pe evaluarea continuă.
Dar la anul schimbăm ceva la Bac?
Eu cred că liceul trebuie restructurat, în sensul unei mai corecte profilări. Exemplul Marii Britanii este unul foarte fericit. Elevii au discipline puţine în ultimii ani de liceu şi în felul acestea aprofundarea este alta şi examenul de bacalaureat se dă la un număr mai mic de discipline. Dar, fără să scădem exigenţa, poate să devină mult mai relevant. Sigur că după absolvire ar putea să se creeze dificultăţi de orientare, adică dacă cineva a urmat profilul pedagogic va fi foarte greu să se orienteze spre Politehnică, de exemplu. Numai că vom lăsa acest lucru deschis, adică absolventul să aibă posibilitatea să urmeze nişte cursuri de completare pentru a recupera partea de cursuri ştiinţifice, astfel că îşi va putea face o carieră în alt domeniu. Deci un liceu mai profilat, cu un bacalaureat cu examene mai puţine, dar mai exigente, mi se pare că este ceea ce ne-ar trebui.
Iar admiterea la liceu?
Ar trebui să le dăm mai multă autonomie şcoliilor. Dacă într-un liceu se înscriu 500 de elevi şi nu are decât 300 de locuri, atunci conducerea liceului poate să ia decizia să dea examen. Dacă nu, atunci dacă se înscriu 200 de elevi, iar liceul are 300 de locuri, nu este nevoie de examen.
Să fie, de pildă, un examen de admitere la liceu ca la universităţile din străinătate, unde contează abilităţile elevului?
Fără îndoială că, dacă este un liceu de muzică, va avea o probă de aptitudini de muzică. Însă ceea ce cred eu că trebuie neapărat făcut este să creştem gradul de autonomie al şcolilor. Iau ca exemplu universităţile. Când am introdus autonomia universitară, universităţile nu ştiau să o folosească. Tot timpul aşteptau decizii de sus, să le spună cineva ce să facă. Ei, după 12 ani de autonomie, universităţile şi-au luat cât de cât soarta în mâini. Nu mai aşteaptă să le zică ministerul ce să facă. Ministerul trebuie să rămână o instituţie care să elaboreze politici naţionale şi, în cadrul lor, universităţile trebuie să se încadreze.
Ziceaţi, la un moment dat, să se dea Bacul în universităţi.
Eram chiar disperată de situaţia în care Bacul devine nerelevant, prin modul în care se copiază absolut inacceptabil. Şi sigur mă gândeam la universităţi, pentru că niciodată nu am avut problema asta în examenele de admitere. Şi, slavă Sfântului, la Politehnică aveam 27.000 de candidaţi şi nu aveam nici un caz de copiere. Sau cei care încercau plecau înainte de sfârşitul celor trei ore. Dacă reuşim să construim mecanisme serioase şi să înţelegem că este foarte important ca examenul de bacalaureat să fie relevant, atunci nu trebuie neapărat să implicăm universităţile.
Ce metode de evaluare permanentă propuneţi?
Profesorul trebuie să evalueze continuu elevul la clasă şi poate că o experienţă pe care am văzut-o la un liceu din Constanţa o s-o generalizăm. Acolo, directorul a introdus un fel de jurnal al profesorului, în care profesorul de la fiecare disciplină scrie în acest jurnal, în fiecare zi, atunci când predă la clasă. În jurnal se trece care a fost comportamentul elevului, dacă a fost prezent sau absent, dacă a fost prezent, dar nu avut nici un fel de intervenţie, ori nu a participat la lecţia respectivă. Din când în când, pe aceste evaluări continue, profesorul va putea să-l informeze pe părinte. Profesorul va trebui să-şi fixeze o oră pe săptămână de întâlnire cu părinţii. Să le spună cum evoluează copilul şi, în felul acesta, să-şi facă din părinte un susţinător în procesul educativ.
În loc de un jurnal al profesorului nu e mai bun un catalog al elevului?
Că se va numi catalog sau altfel n-are importanţă. Directorul de la Liceul de Telecomunicaţii din Constanţa l-a numit “jurnalul profesorului”. Am şi eu unul, o să vi-l arăt. Sunt trecute şi lucrările de control, sunt trecute şi tezele, sunt trecute puncte, dacă este atent, activ şi răspunde şi relaţionează cu profesorul, primeşte două puncte şi aşa mai departe.
Dar şi tezele sunt evaluări periodice...
Tezele cu subiect unic, ca sisteme de evaluare naţională, nu ar fi atât de rele dacă elevii nu ar fi lăsaţi să copieze. Copiatul acesta produce numai nenorociri. În primul rând îl face necinstit. Îl face să fie hoţ pe elev, ceea ce nu este menirea şcolii. Pe de altă parte, strică ierarhia şcolară şi în felul acesta cel care este slab la clasă ia notă mare, iar cel care învaţă ajunge să aibă note mai mici.
Vă gândiţi să faceţi învăţământul obligatoriu de 12 clase?
În acest moment încercăm să facem o evaluare a costurilor. Vă mărturisesc că şi absolvenţii de SAM-uri (n.r.-şcoli de arte şi meserii), în proporţie de peste 85%, urmează liceul tehnologic, adică fac 13 clase. Deci practic ce am făcut? Le-am pus un an în plus. Şi atunci, gândindu-mă că voi scăpa de clasa a 13-a, o să fie o economie şi de costuri. Poate că este o soluţie pentru combaterea crizei locurilor de muncă să încercăm să generalizăm învăţământul de 12 clase.
Veţi mai prinde în buget cei 100 de euro ca fond de carte pentru profesori?
În acest moment este prinsă. Sigur că este o lege, sigur că sunt unul dintre cei care au votat legea, ştiu că este foarte necesară pentru profesori. Dar mă gândesc dacă nu este mai bine ca 25 de milioane de euro să-i investim în bibliotecile din şcolile noastre şi în felul acesta accesul la carte ar fi şi al profesorilor, şi al elevilor. Dar deocamdată avem o lege.
Vom avea un nou pachet de legi ale educaţiei, deşi există unul din timpul lui Cristian Adomniţei?
Vom prelua de acolo ceea ce va rămâne valabil. Mi-am propus să nu-l trimitem spre Parlament mai târziu de luna aprilie. Noi acum am demarat nişte acţiuni, vrem să reformăm curricula pe formarea de competenţe. Dar acestea trebuie să le susţinem prin lege. Aşa că nu putem să aşezăm căruţa înaintea....
S-a tot vorbit despre ierarhizarea universităţilor.
Există o evaluare a Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior care a avut drept obiectiv stabilirea instituţiilor ce sunt acreditate să facă cercetare, dacă au resursa umană, dacă au capacitatea ştiinţifică şi aşa mai departe. Am putea să o folosim ca o primă etapă în procesul de ierarhizare. Dar nu ştiu cât trebuie făcută ierarhizarea universităţilor ori, mai degrabă, a domeniilor din fiecare universitate. Pentru că în felul acesta nu comparăm mere cu pere, ci mere cu mere. De exemplu, pentru domeniul chimie, trebuie să comparăm chimia de la Universitatea Politehnică cu cea de la Cluj, de la Iaşi sau de la alte universităţi.
Ce faceţi cu profesorii care predau la trei-patru universităţi?
În momentul în care s-a lucrat la actualul statut al cadrului didactic care a devenit lege în 1997, unul dintre articolele de acolo spunea aşa: un cadru didactic nu poate preda mai mult de două norme. Şi lăsa libertatea ca acele două norme să fie în aceeaşi universitate sau în două. Din păcate, Curtea Constituţională de la acel moment a găsit neconstituţional acel articol. Poate vom încerca în noul statut al cadrului didactic să încercăm să aşezăm puţin lucrurile.
Majorarea salariilor se va face?
Despre buget eu nu pot să vorbesc decât că l-am dat într-o formulă în care am cuprins 6% din PIB, că mă gândesc că este absolut obligatoriu ca măririle de salariu să se acorde şi să spunem că am căutat toate ideile care ar putea să ajute asta. Noi ne-am angajat că vom dezvolta proiecte cu finanţare externă şi am şi deschis dialogul cu Banca Mondială, Banca Europeană de Investiţii. Săptămâna aceasta chiar am o întâlnire cu şeful misiunii Băncii Mondiale. Proiectele pe care ministerul nostru le-a avut cu finanţare de la aceste bănci au avut un succes fantastic. Am avut proiectul de reformă pe învăţământul superior, am avut proiectul de reformă pe învăţământul preuniversitar cu Banca Mondială, am avut apoi proiectul de reabilitare a şcolilor, foarte, foarte bune. Acum avem Agenţia de Credite pentru Studenţi, de asemenea realizată în cooperare cu Banca Mondială.
Când începe să funcţioneze agenţia aceasta?
Ordonanţa e la semnat la ministere şi sperăm să fie accesată de studenţi din toamnă. Eu aş folosi agenţia de credite pentru stimularea studenţilor cu performanţe, adică i-aş încuraja să ia credite şi să încercăm ca pe cei care obţin rezultate excepţionale să-i scutim de rambursarea banilor parţial sau total, în funcţie de media finală, să fie un mod de a regândi bursele.
sursa:cotidianul.ro
Vorbeaţi anul trecut că Bacul trebuie schimbat. Ce planuri aveţi?
Anul acesta nu vom opera nici o schimbare. Tezele cu subiect unic vor rămâne, iar examenul de bacalaureat se va susţine potrivit metodologiei, cu subiectele afişate pe Internet pe 1 martie. Chiar dacă nu îmi place acest lucru şi nu sunt de acord cu el, nu am cum să nu îl respect pentru că Legea învăţământului spune că nu poţi opera nici o schimbare pe parcursul anului şcolar. Dar cred că în acest an şcolar va trebui să schimbăm curricula (n.r.-programa şcolară), să o construim pe formarea de competenţe, şi nu pe însumarea de cunoştinţe şi informaţii.
Eu aş pune cel mai important accent pe evaluarea continuă.
Dar la anul schimbăm ceva la Bac?
Eu cred că liceul trebuie restructurat, în sensul unei mai corecte profilări. Exemplul Marii Britanii este unul foarte fericit. Elevii au discipline puţine în ultimii ani de liceu şi în felul acestea aprofundarea este alta şi examenul de bacalaureat se dă la un număr mai mic de discipline. Dar, fără să scădem exigenţa, poate să devină mult mai relevant. Sigur că după absolvire ar putea să se creeze dificultăţi de orientare, adică dacă cineva a urmat profilul pedagogic va fi foarte greu să se orienteze spre Politehnică, de exemplu. Numai că vom lăsa acest lucru deschis, adică absolventul să aibă posibilitatea să urmeze nişte cursuri de completare pentru a recupera partea de cursuri ştiinţifice, astfel că îşi va putea face o carieră în alt domeniu. Deci un liceu mai profilat, cu un bacalaureat cu examene mai puţine, dar mai exigente, mi se pare că este ceea ce ne-ar trebui.
Iar admiterea la liceu?
Ar trebui să le dăm mai multă autonomie şcoliilor. Dacă într-un liceu se înscriu 500 de elevi şi nu are decât 300 de locuri, atunci conducerea liceului poate să ia decizia să dea examen. Dacă nu, atunci dacă se înscriu 200 de elevi, iar liceul are 300 de locuri, nu este nevoie de examen.
Să fie, de pildă, un examen de admitere la liceu ca la universităţile din străinătate, unde contează abilităţile elevului?
Fără îndoială că, dacă este un liceu de muzică, va avea o probă de aptitudini de muzică. Însă ceea ce cred eu că trebuie neapărat făcut este să creştem gradul de autonomie al şcolilor. Iau ca exemplu universităţile. Când am introdus autonomia universitară, universităţile nu ştiau să o folosească. Tot timpul aşteptau decizii de sus, să le spună cineva ce să facă. Ei, după 12 ani de autonomie, universităţile şi-au luat cât de cât soarta în mâini. Nu mai aşteaptă să le zică ministerul ce să facă. Ministerul trebuie să rămână o instituţie care să elaboreze politici naţionale şi, în cadrul lor, universităţile trebuie să se încadreze.
Ziceaţi, la un moment dat, să se dea Bacul în universităţi.
Eram chiar disperată de situaţia în care Bacul devine nerelevant, prin modul în care se copiază absolut inacceptabil. Şi sigur mă gândeam la universităţi, pentru că niciodată nu am avut problema asta în examenele de admitere. Şi, slavă Sfântului, la Politehnică aveam 27.000 de candidaţi şi nu aveam nici un caz de copiere. Sau cei care încercau plecau înainte de sfârşitul celor trei ore. Dacă reuşim să construim mecanisme serioase şi să înţelegem că este foarte important ca examenul de bacalaureat să fie relevant, atunci nu trebuie neapărat să implicăm universităţile.
Ce metode de evaluare permanentă propuneţi?
Profesorul trebuie să evalueze continuu elevul la clasă şi poate că o experienţă pe care am văzut-o la un liceu din Constanţa o s-o generalizăm. Acolo, directorul a introdus un fel de jurnal al profesorului, în care profesorul de la fiecare disciplină scrie în acest jurnal, în fiecare zi, atunci când predă la clasă. În jurnal se trece care a fost comportamentul elevului, dacă a fost prezent sau absent, dacă a fost prezent, dar nu avut nici un fel de intervenţie, ori nu a participat la lecţia respectivă. Din când în când, pe aceste evaluări continue, profesorul va putea să-l informeze pe părinte. Profesorul va trebui să-şi fixeze o oră pe săptămână de întâlnire cu părinţii. Să le spună cum evoluează copilul şi, în felul acesta, să-şi facă din părinte un susţinător în procesul educativ.
În loc de un jurnal al profesorului nu e mai bun un catalog al elevului?
Că se va numi catalog sau altfel n-are importanţă. Directorul de la Liceul de Telecomunicaţii din Constanţa l-a numit “jurnalul profesorului”. Am şi eu unul, o să vi-l arăt. Sunt trecute şi lucrările de control, sunt trecute şi tezele, sunt trecute puncte, dacă este atent, activ şi răspunde şi relaţionează cu profesorul, primeşte două puncte şi aşa mai departe.
Dar şi tezele sunt evaluări periodice...
Tezele cu subiect unic, ca sisteme de evaluare naţională, nu ar fi atât de rele dacă elevii nu ar fi lăsaţi să copieze. Copiatul acesta produce numai nenorociri. În primul rând îl face necinstit. Îl face să fie hoţ pe elev, ceea ce nu este menirea şcolii. Pe de altă parte, strică ierarhia şcolară şi în felul acesta cel care este slab la clasă ia notă mare, iar cel care învaţă ajunge să aibă note mai mici.
Vă gândiţi să faceţi învăţământul obligatoriu de 12 clase?
În acest moment încercăm să facem o evaluare a costurilor. Vă mărturisesc că şi absolvenţii de SAM-uri (n.r.-şcoli de arte şi meserii), în proporţie de peste 85%, urmează liceul tehnologic, adică fac 13 clase. Deci practic ce am făcut? Le-am pus un an în plus. Şi atunci, gândindu-mă că voi scăpa de clasa a 13-a, o să fie o economie şi de costuri. Poate că este o soluţie pentru combaterea crizei locurilor de muncă să încercăm să generalizăm învăţământul de 12 clase.
Veţi mai prinde în buget cei 100 de euro ca fond de carte pentru profesori?
În acest moment este prinsă. Sigur că este o lege, sigur că sunt unul dintre cei care au votat legea, ştiu că este foarte necesară pentru profesori. Dar mă gândesc dacă nu este mai bine ca 25 de milioane de euro să-i investim în bibliotecile din şcolile noastre şi în felul acesta accesul la carte ar fi şi al profesorilor, şi al elevilor. Dar deocamdată avem o lege.
Vom avea un nou pachet de legi ale educaţiei, deşi există unul din timpul lui Cristian Adomniţei?
Vom prelua de acolo ceea ce va rămâne valabil. Mi-am propus să nu-l trimitem spre Parlament mai târziu de luna aprilie. Noi acum am demarat nişte acţiuni, vrem să reformăm curricula pe formarea de competenţe. Dar acestea trebuie să le susţinem prin lege. Aşa că nu putem să aşezăm căruţa înaintea....
S-a tot vorbit despre ierarhizarea universităţilor.
Există o evaluare a Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior care a avut drept obiectiv stabilirea instituţiilor ce sunt acreditate să facă cercetare, dacă au resursa umană, dacă au capacitatea ştiinţifică şi aşa mai departe. Am putea să o folosim ca o primă etapă în procesul de ierarhizare. Dar nu ştiu cât trebuie făcută ierarhizarea universităţilor ori, mai degrabă, a domeniilor din fiecare universitate. Pentru că în felul acesta nu comparăm mere cu pere, ci mere cu mere. De exemplu, pentru domeniul chimie, trebuie să comparăm chimia de la Universitatea Politehnică cu cea de la Cluj, de la Iaşi sau de la alte universităţi.
Ce faceţi cu profesorii care predau la trei-patru universităţi?
În momentul în care s-a lucrat la actualul statut al cadrului didactic care a devenit lege în 1997, unul dintre articolele de acolo spunea aşa: un cadru didactic nu poate preda mai mult de două norme. Şi lăsa libertatea ca acele două norme să fie în aceeaşi universitate sau în două. Din păcate, Curtea Constituţională de la acel moment a găsit neconstituţional acel articol. Poate vom încerca în noul statut al cadrului didactic să încercăm să aşezăm puţin lucrurile.
Majorarea salariilor se va face?
Despre buget eu nu pot să vorbesc decât că l-am dat într-o formulă în care am cuprins 6% din PIB, că mă gândesc că este absolut obligatoriu ca măririle de salariu să se acorde şi să spunem că am căutat toate ideile care ar putea să ajute asta. Noi ne-am angajat că vom dezvolta proiecte cu finanţare externă şi am şi deschis dialogul cu Banca Mondială, Banca Europeană de Investiţii. Săptămâna aceasta chiar am o întâlnire cu şeful misiunii Băncii Mondiale. Proiectele pe care ministerul nostru le-a avut cu finanţare de la aceste bănci au avut un succes fantastic. Am avut proiectul de reformă pe învăţământul superior, am avut proiectul de reformă pe învăţământul preuniversitar cu Banca Mondială, am avut apoi proiectul de reabilitare a şcolilor, foarte, foarte bune. Acum avem Agenţia de Credite pentru Studenţi, de asemenea realizată în cooperare cu Banca Mondială.
Când începe să funcţioneze agenţia aceasta?
Ordonanţa e la semnat la ministere şi sperăm să fie accesată de studenţi din toamnă. Eu aş folosi agenţia de credite pentru stimularea studenţilor cu performanţe, adică i-aş încuraja să ia credite şi să încercăm ca pe cei care obţin rezultate excepţionale să-i scutim de rambursarea banilor parţial sau total, în funcţie de media finală, să fie un mod de a regândi bursele.
sursa:cotidianul.ro
Cum comentati ?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu