Bacul se fură, se cumpără, se copiază, nu e un examen corect, toate puşlamalele oraşului termină cu note mari pentru că au pile.
Auzim lucrurile astea an de an, multe dintre ele se şi întâmplă întocmai - căutarea pilelor prin comisii constituie deja un fenomen naţional. Experienţe paranormale cresc media de promovare în zone cu învăţământ modest, în timp ce mari centre urbane au procent mic de promovaţi. Ca de obicei domină faptul divers şi scandalul de tip şanţ.
Preşedintele Academiei, Eugen Simion, le purta de grijă marilor clasici cum că nu s-ar regăsi destul printre subiectele de literatură română. În aceeaşi linie otevistă, mulţi au continuat să caute motive de îngrijorare legate de „prăbuşirea valorilor naţionale“.
Ce am simţit undeva departe de aceste discuţii în dodii, mai ales în declaraţiile unor profesori ceva mai înţelepţi sau ale liceenilor cu ochi inteligenţi, este o infinită tristeţe legată de sistemul de evaluare.
Bun, avem mulţi proşti, avem şi mai mulţi hoţi, dar în ce fel ne gândim la aceia buni, probabil cei mai frustraţi din tot lanţul de examinare? Problema cea mare stă în insuficientele modalităţi de evaluare a oamenilor cu talent şi cu dorinţă de studiu.
Olimpiadele îmi par extrem de înţepenite în tipare ancestrale de valorificare - mă refer mai ales la testarea capacităţilor în zona umanistă, unde mă pricep destul de bine. Trebuie să fie enervant că mai mult de 60 de procente în Bucureşti au la examenul cu pricina între 8 şi 10, enervant mai ales pentru aceia care chiar îşi meritau notele.
Am aşa un soi de compasiune pentru aceşti tipi şi tipe de 18 ani care au luat note pe merit sau sub merit, într-o atmosferă negativă asigurată de corupţie şi de aranjamente. Din marea de fapt divers mediatic, aş vrea cumva, nu ştiu cum, să fiu alături de liceenii care au scris lucrări bune, de profesorii tari care se ţin departe de ispite şi de reţele de reglat notele. Sunt mai mulţi, am măcar atâta fler statistic, şi despre ei nu ai cum să vorbeşti la televizor.
Sper doar că din valul 2008 de „bacalaureaţi“ vor putea ieşi oameni care să-şi păstreze credinţele ferme în educaţia cuantificabilă. Vor da de noi ziduri de mentalităţi pietrificate sau de corupţie prin facultăţi. Dar ar trebui căutată de fiecare dată soluţia de ieşire din sistemul pierzaniei educaţionale - sper ca bunul-simţ să funcţioneze măcar „underground“ şi de acum înainte.
Sursa: Costi Rogozanu - http://www.cotidianul.ro/
Mi s-a parut foarte intereant acest articol. Voi ce parere aveti ?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu